OCURÉNT, -Ă adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unități lingvistice) care se întâlnește într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens) Vezi definitia »

waránt s. n., pl. waránte Vezi definitia »

EUFORIZÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă euforie. (< fr. euphorisant) Vezi definitia »

DELINCVÉNT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant) Vezi definitia »

ELEGÁNT, -Ă, eleganți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei. 2. (Adesea adverbial) Care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust. ♦ Fig. Plin de tact, lipsit de brutalitate. – Din fr. élégant, lat. elegans, -ntis. Vezi definitia »