PAHIMENÍNGE s.m. Duramater. [< fr. pachyméninge, cf. gr. pachys – gros, meninx – membrană]. Vezi definitia »

RINOFARÍNGE s. n. partea superioară a faringelui care comunică cu fosele nazale. (< fr. rhino-pharynx) Vezi definitia »

GINOGAMETÁNGE s. m. gametange cu ginogameți. (< fr. gynogamétange) Vezi definitia »

FRẤNGE, frâng, vb. III. 1. Tranz. A rupe (în două) un obiect prin lovire, îndoire sau apăsare puternică. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-și frânge gâtul = a) a muri într-un accident; b) a-și compromite situația prin întreprinderi riscante. A frânge (cuiva) gâtul = a omorî pe cineva. A-și frânge mâinile = a-și împreuna mâinile și a-și îndoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznădejdii, etc.). A frânge (sau, refl., a i se frânge) cuiva inima = a (se) mâhni peste măsură; a (se) înduioșa până la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masă de apă, despre valuri) A se lovi (de mal, de stânci, etc.), împrăștiindu-se în valuri mici. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) îndoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A înfrânge, a învinge; a birui (în luptă). – Lat. frangere. Vezi definitia »

șatránge s. f. – Șah. – Var. șetrănci. Tc. (per., arab.) șatranc (Șeineanu, II, 336; cf. REW 7961a), cf. sp. ajedrez. Pare cuvînt identic cu șotron (var. șodron), s. n. (un anumit joc de copii), cf. var. arabă sotrong (după Tiktin și Candrea, din fr. chaudron „căldare”, dificil de admis semantic; var. șodron, literară, pare forțată în urma acestei ipoteze). Vezi definitia »