țiflíc s.n. (reg.) 1. țiflan. 2. colț mai lung al basmalei. 3. omușor. 4. moț de păr. Vezi definitia »

ENDECASILÁBIC, -Ă, endecasilabici, -e, adj. (Despre versuri) Care are unsprezece silabe. – După fr. (h)endécasyllabe (lat. lit. hendecasyllabus). Vezi definitia »

TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos]. Vezi definitia »

SPEOLÓGIC, -Ă, speologici, -ce, adj. Care aparține speologiei, privitor la speologie. [Pr.: -spe-o-] – Speolog[ie] + suf. -ic. Cf. fr. spéléologique. Vezi definitia »

SINGENÉTIC, -Ă adj. (Despre minerale) Format în același timp cu roca în care se găsește. [Cf. germ. syngenetisch]. Vezi definitia »