BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci. Vezi definitia »

FORNĂÍT², -Ă, fornăiți, -te, adj. Fonf, fârnâit² – V. fornăi Vezi definitia »

BĂLĂNGĂÍT s. n. Faptul de a bălăngăi. Vezi definitia »

TREMOLÍT s.n. Mineral de culoare albă, care conține magneziu, calciu, fier și aluminiu și din care, prin hidratare, se obține azbestul. [< engl. tremolite]. Vezi definitia »

FULGURÍT s.n. (Geol.) Formație tubulară cu diametru mic, lungă de câțiva metri, formată dintr-o masă sticloasă prin acțiunea de topire a rocii pe care a căzut un trăsnet. [< fr. fulgurite, germ. Fulgurit]. Vezi definitia »