DREPTÁTE, (rar) dreptăți, s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ◊ Loc. adv. Cu (sau după) dreptate = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil. Pe bună dreptate = pe drept cuvânt, în mod întemeiat. ◊ Expr. A face cuiva dreptate = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare. A avea dreptate = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face. A da (cuiva) dreptate = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just. ♦ (Pop.) Judecată. – Din dreptătáte (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate). Vezi definitia »

ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Faptul de a fi actual. ♢ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde momentului prezent. ♦ Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă, plină de interes. [Pr.: -tu-a-] – Fr. actualité. Vezi definitia »

ESTE UN ANIMAL DOMESTIC . Vezi definitia »

CINÉ-VERITÉ s.n. Metodă în cinematografie care își propune să surprindă o realitate cât mai nealterată, mai puțin artificială; cine-adevăr. [< fr. ciné-vérité – cinematograf-adevăr]. Vezi definitia »

a plăti nemțește expr. a plăti o consumație proporțional cu cât a consumat fiecare. Vezi definitia »