anghináră (-re), s. f. – Plantă erbacee medicinală. – Mr. anghinare. Ngr. ἀγϰινάρα (Lokotsch 565; Gáldi 148); cf. tc. enginar, alb. hinarë, bg. anginár. Vezi definitia »

FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (=fractura) sau frânt + suf. -ură. Vezi definitia »

EXTRASÍSTOLĂ s.f. (Med.) Contracție suplimentară a inimii, care survine între contracțiile normale, producând o durere ușoară. [< fr. extra-systole, cf. lat. extra – în afară, systole – contracție]. Vezi definitia »

SCHIAGRÁMĂ s.f. Probă obținută prin schiagrafie. [Pron. schi-a-, scris și skiagramă. / < fr. skiagramme, cf. gr. skia – umbră, gramma – scriere]. Vezi definitia »

maníță s.f. (înv.) stofă din care se făceau anterie, rochii etc. Vezi definitia »