APOTÉCIE s.f. (Biol.) Organ reproducător în formă de cupă la ascomicete și licheni, în care se formează ascele. [Gen. -iei, var. apoteciu s.n. / < fr. apothécie, cf. gr. apotheke – depozit]. Vezi definitia »

ONOMATOLOGÍE s. f. onomastică (II, 2). (< fr. onomatologie) Vezi definitia »

SÁLVIE s.f. Plantă erbacee ornamentală cu flori roșii sau violete din familia labiatelor. [< lat. salvia]. Vezi definitia »

LOGOPLEGÍE s.f. (Med.) Alalie. [Gen. -iei. / < fr. logoplégie, cf. gr. logos – cuvânt, plege – lovitură]. Vezi definitia »

ENTEROLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul tractului intestinal. – Din fr. entérologie. Vezi definitia »