DEDÚCȚIE, deducții, s. f. Consecință, concluzie a unui raționament. ◊ Prin deducție = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [Var.: deducțiúne s. f.] – Din fr. déduction, lat. deductio, -onis. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérologie. Vezi definitia »

FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei farmaceutice. [< fr. pharmacognosie, cf. gr. pharmakon – remediu, gnosis – cunoaștere]. Vezi definitia »

ANGLOFOBÍE s.f. Ură față de englezi și de obiceiurile englezești. [Gen. -iei. / < fr. anglophobie]. Vezi definitia »