CANALICULÍTĂ s. f. inflamație a canalului unei glande. (< fr. canaliculite) Vezi definitia »

TETRACLORÚRĂ s. f. combinație a clorului cu un element tetravalent. ♦ ~ de carbon = compus organic lichid, incolor, cu miros plăcut, în unele aparate de stins incendiile, ca solvent neinflamabil, la fabricarea lacurilor, a insecticidelor etc. (< fr. tétrachlorure) Vezi definitia »

ADIACÉNȚĂ s. f. 1. alăturare, vecinătate. 2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente. (< it. adiacenza) Vezi definitia »

nu se merită! expr. (glum.) nu merită osteneala! Vezi definitia »

țepígă, țepígi, s.f. (reg.) 1. așchie. 2. țepușă la sanie, la car. 3. plivitoare. Vezi definitia »