DISTORSIÚNE s. f. 1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecțiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare. 2. modificare a repartiției câmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini de curent continuu, produsă de reacția indusului. 3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală. 4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie. (< fr. distorsion, lat. distorsio) Vezi definitia »

înduplecăciúne s.f. (înv.) mlădiere. Vezi definitia »

abominațiúne s. f. 1. oroare; ticăloșie. mârșăvie; nelegiuire. 2. (rar) cultul idolilor, păgânism. (< fr. abomination, lat. abominatio) Vezi definitia »

INVENȚIÚNE s.f. 1. (Muz.) Fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, de obicei pentru pian, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. 2. V. invenție. [Pron. -ți-u-. / cf. it. invenzione, fr. invention]. Vezi definitia »

farfazoáne, s.f. pl. (reg., înv.) mofturi, fasoane. Vezi definitia »