GLICOMÉTRU s.n. Glucometru. [Cf. fr. glycomètre < gr. glykys – dulce, metron – măsură]. Vezi definitia »

RADIOGONIOMÉTRU, radiogoniometre, s. n. Instalație de radio-recepție folosită în radiogoniometrie, în navigația fără vizibilitate și în radiolocație, pentru determinarea direcției din care sunt emise semnalele radio. [Pr.: -di-o-go-ni-o-] – Din fr. radiogoniomètre. Vezi definitia »

TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – față, plan]. Vezi definitia »

PRIZOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea începutului și sfârșitului prizei unui ciment. [< fr. prisomètre]. Vezi definitia »

TRANZISTORMÉTRU s. n. aparat pentru verificarea performanțelor tranzistoarelor. (< fr. transistormètre) Vezi definitia »