GRÚIE, gruie, s. f. (Reg.) Cocor. – Lat. grus, gruis. Vezi definitia »

mâniecíe s.f. (înv.) scamatorie, șarlatanie. Vezi definitia »

VOZGLAȘÉNIE, vozglașenii, s. f. (Bis.; înv.) Vozglas. – Din sl. vŭzglašenije. Vezi definitia »

FĂLOȘÍE, făloșii, s. f. (Reg.) Fudulie, îngâmfare. – Fălos + suf. -ie. Vezi definitia »

TRANSMUTÁȚIE s. f. 1. transformare a unui element chimic în altul în urma dezintegrării radioactive sau a reacțiilor nucleare. ◊ schimbare, transformare. 2. transformare a unui cromozom, care nu este datorată unei mutații genice. (< fr. transmutation, lat. transmutatio) Vezi definitia »