BISÉRICĂ, biserici, s. f. 1. Clădire destinată celebrării unui cult creștin. ◊ Expr. A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios. A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect. A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute. 2. Instituția creștinismului în ansamblu. 3. Comunitate religioasă de același cult. Biserica ortodoxă. – Lat. basilica. Vezi definitia »

SINAGÓGĂ s.f. 1. Casă de rugăciune, templu mozaic. 2. Organizație religioasă la mozaici asemănătoare parohiilor creștine. [Pl. -gi, -ge. / cf. fr. synagogue, gr. synagoge – reuniune]. Vezi definitia »

FRONTOLÍZĂ s.f. (Met.) Totalitatea fenomenelor care însoțesc dispariția unei suprafețe frontale. [< fr. frontolyse]. Vezi definitia »

zdrobeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zdrobélii; pl. zdrobéli Vezi definitia »

corcóvă, corcóve, s.f. (reg.) cal mare și slab. Vezi definitia »