Definita cuvantului supleant
SUPLEÁNT, -Ă I. s. m. f., adj. suplinitor. II. adj. mémbru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat). III. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură. (< fr. suplléant)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu supleant
PARAMÉNT s. n. fața exterioară a unui zid, a unei construcții, acoperită cu blocuri regulate de piatră. (< germ. Parament) Vezi definitia »
SUPERREZISTÉNT, -Ă, superrezistenți, -te, adj. (Despre materiale) Cu rezistență foarte mare. – Super- + rezistent. Vezi definitia »
INCONVENIÉNT s.n. Neajuns, dezavantaj; piedică, dificultate. [Pron. -ni-ent. / < fr. inconvénient, it. inconveniente]. Vezi definitia »
PORTAMÉNT s. n. (muz.) alunecare lină de la un sunet la altul, abia atingând sunetele intermediare. (< it. portamento) Vezi definitia »
COMODÁNT s. m. cel care dă împrumut prin comodat. (<fr. commodant, it. commodante) Vezi definitia »