SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător. Vezi definitia »

folclór s. n. – Totalitatea creațiilor artistice, a obiceiurilor și tradițiile populare. Engl. folklore. Vezi definitia »

preacurgătór, preacurgătoáre, adj. (înv.; despre substanțe) care are o consistență lichidă extrem de slabă. Vezi definitia »

SENATÓR s.m. Membru al senatului. [Cf. fr. sénateur, lat. senator]. Vezi definitia »

ANTEROFÓR s. n. axă care poartă anterele. (< fr. anthérophore) Vezi definitia »