copáie (-ắi), s.f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel îmcît ajunge echivalent al acestor cuvinte. – Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (bg. kopanja, sb. kòpanja), din sl. kopati, kopajǫ „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR), cf. a scobi. Aceleaiși rădăcini sl. îi aparțin copăi, vb. (a săpa; a prăși) cf. sb. kòpati „a săpa”; copancă, s.f. (Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din rut. kopanka „gaură”; copeneață, s.f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt sl. neindentificat. Vezi definitia »

REPREZENTÁȚIE s.f. Înfățișare, prezentare, jucare a unei piese de teatru, a unei opere pe scenă; spectacol. [Gen. -iei, var. reprezentațiune s.f. / cf. fr. représentation, it. representazione]. Vezi definitia »

VEZICULOTOMÍE s. f. incizie a veziculelor seminale. (< fr. vésiculotomie) Vezi definitia »

ANTROPOGRAFÍE s. f. descriere anatomică a corpului uman, cu referire la anumite trăsături fizionomice specifice raselor și tipurilor umane. (< fr. anthropographie) Vezi definitia »

ZOOFAGÍE s.f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. [Gen. -iei. / < fr. zoophagie, cf. gr. zoon – animal, phagein – a mânca]. Vezi definitia »