STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare. Vezi definitia »

AURÍRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1); poleire cu aur. [Pr.: a-u-] Vezi definitia »

a merge călare expr. (înv.) a călători fără bilet de tren, a face blatul pe tren. Vezi definitia »

REMÍTERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite]. Vezi definitia »

DEPALATALIZÁRE, depalatalizări, s. f. Faptul de a se depalatiza. – V. depalatiza. Vezi definitia »