BILATERÁL, -Ă adj. Care are două laturi, două părți (opuse, simetrice); cu (pe) două laturi, două părți; referitor la cele două laturi, cele două aspecte ale unui lucru. ♦ (Despre acte, contracte etc.) Care asigură obligațiile reciproce dintre părți. V. sinalagmatic. [Cf. fr. bilatéral, cf. lat. bis – de două ori, latus – parte]. Vezi definitia »

HAL s. n. Stare rea, situație vrednică de plâns. ◊ Loc. adv. În așa hal (că)... = în așa măsură (că)... Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ◊ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... – Din tc. hal. Vezi definitia »

CUNIÁL s. n. aliaj de cupru, nichel și aluminiu. (< fr. cunial) Vezi definitia »

INIȚIÁL, -Ă I. adj. (și adv.) de (la) început. II. s. f. literă cu care începe un cuvânt. (< fr. initial) Vezi definitia »

patentál, patentálă, adj. (înv.; despre salarii, îndemnizații) care este acordat în virtutea unei patente. Vezi definitia »