VOCÁȚIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (Jur.) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, var. vocațiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio]. Vezi definitia »

HIPURÍE s. f. prezența anormală a acidului hipuric în urină. (< fr. hippurie) Vezi definitia »

EMONDÁȚIE s. f. emondare. (< fr. émondation) Vezi definitia »

OSTEOCLAZÍE s.f. 1. (Biol.) Resorbție osoasă datorită osteoclastelor. 2. (Med.) Operație chirurgicală prin care se sfărâmă anumite oase. [Gen. -iei. / < fr. ostéoclasie]. Vezi definitia »

amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »