CULTUROLOGÍE s. f. ramură a antropologiei care studiază cultura (instituții, tehnologii, ideologii) ca o ordine distinctă de fenomene, organizată pe principiile propriilor sale legi; știință generală despre cultură și civilizație. (< engl. culturology) Vezi definitia »

SINDESMOTOMÍE s.f. (Med.) Secționarea chirurgicală a unui ligament. [Gen. -iei. / < fr. syndesmotomie, cf. gr. syndesmos – ligament, tome – tăiere]. Vezi definitia »

MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie. ♦ ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase. 2. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție. (< fr. magie, lat. magia) Vezi definitia »

pocănáie, pocănăi, s.f. (reg.) 1. mică farfurioară de lut, de mărimea unei cești, pregătită de copii pentru jocul de-a pocănaia. 2. (în expr.) de-a pocănaia = joc de copii. Vezi definitia »

HOMEOPATÍE s.f. Metodă de tratament care întrebuințează doze foarte mici de medicamente care ar putea produce o boală analoagă bolii care se combate. [Pron. -me-o-, gen. -iei. [< fr. homéopathie, cf. gr. homoios – asemănător, pathos – suferință]. Vezi definitia »