PĂCĂTOȘÍE, păcătoșii, s. f. Păcătoșenie. – Păcătos + suf. -ie. Vezi definitia »

NEUROPSIHOCHIMÍE s. f. studiu al reacțiilor chimice care însoțesc funcționarea sistemului nervos și activitățile mintale. (< fr. neuropsychochimie) Vezi definitia »

APONEVROTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune chirurgicală a unei aponevroze. [< fr. aponévrotomie]. Vezi definitia »

MICROMELÍE s.f. (Med.) Dezvoltare insuficientă a extremităților. [Gen. -iei. / < fr. micromélie, cf. gr. mikros – mic, melos – extremitate]. Vezi definitia »

ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformată pe care o dă un sistem optic. ♢ Aberație vizuală = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil, absurd; absurditate, nebunie. – Fr. aberration (lat. lit. aberratio, -onis). Vezi definitia »