ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., s. n., adv. I. 1. Adj. Care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. ◊ Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. 2. S. n. Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. ◊ (Fil.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. ◊ Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 4. Adj. (Mat.; despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 5. Adj. (Lingv.; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. Adv. (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. ◊ (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din lat. absolutus, fr. absolu. Vezi definitia »

BANCRÚT s.m. Bancrutar. (din germ. Bankrott) Vezi definitia »

ARGONAÚT s.m. 1. (Mit.) Nume dat eroilor antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) să aducă lâna de aur. ♦ (Fig.) Navigator, îndrăzneț. 2. (Zool.) Specie de moluscă cefalopodă care trăiește în mările calde. [Pron. -na-ut, pl. -uți. / < fr. argonaute, cf. gr. argonautes < Argos – polis în Grecia antică, nautes – corăbier]. Vezi definitia »

AZIMÚT s. n. Unghi format de planul meridianului unui loc cu planul vertical al direcției respective. – Fr. azimut. Vezi definitia »

cnut (cnúturi), s. n. – Bici. – Var. (înv.) cnută. Rus. knut (sec. XVIII). Vezi definitia »