PÁNTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna]. Vezi definitia »

RULÓTĂ s. f. vehicul-remorcă de turism, pe două roți, amenajat ca locuință. (< fr. roulotte) Vezi definitia »

ENTEROCHINÁZĂ s.f. (Med.) Diastază a sucului intestinal. [< fr. entérokinase, cf. gr. enteron – intestin, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

MEDÚZĂ s. f. animal marin celenterat, cu corpul gelatinos, transparent, în forma unei ciuperci. (< fr. méduse) Vezi definitia »

țóță, țóțe, s.f. (reg.) grămadă de coceni. Vezi definitia »