TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia]. Vezi definitia »

BANDOTÉCĂ s. f. arhivă de benzi magnetice. ◊ încăpere, mobilă pentru benzi. (< fr. bandothèque, germ. Bandotek) Vezi definitia »

pălúșcă s.f. (reg.) arbust sălbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe și cu fructe roșii, zemoase, necomestibile, în formă de ciorchini; călin. Vezi definitia »

FÍZICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și al proprietăților materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. ◊ Fizică atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizică nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. [Gen. -iei, var. fisică s.f. / < fr. physique, lat. physica, gr. physikos < physis – natură]. Vezi definitia »

FICOXANTÍNĂ s. f. pigment galben-brun al unor alge. (< fr. phycoxanthine) Vezi definitia »