NEOCATOLICÍSM s. n. doctrină a catolicismului, „mo-dernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului. (< fr. néo-catholicisme) Vezi definitia »

BAPTÍSM (‹ fr.; {s} baptisma „botez”) s. n. 1. Mișcare fundată de pastorul John Smith la începutul sec. 17, în Anglia, ca protest împotriva bisericii anglicane oficiale; de aici, s-a răspîndit în Olanda. În sec. 18, mulți baptiști au emigrat în America de Nord. La începutul sec. 19 emisari din America au venit în Europa întemeind comunități baptiste în Germania, Elveția, Rusia, Ungaria și alte țări, între care și România. Din creștinism, refuză tradiția, admițînd numai Scriptura. 2. Doctrină protestantă care pune un accent deosebit pe actul botezului oficiat la majoratul religios (16 ani), comportînd imersiunea. Vezi definitia »

MONOHIBRIDÍSM s.n. (Biol.) Stare a doi indivizi din aceeași specie care nu diferă decât printr-un singur caracter. [< fr. monohybridisme]. Vezi definitia »

NEOLOGÍSM, neologisme, s. n. Cuvânt împrumutat de curând din altă limbă sau creat recent într-o limbă prin mijloace proprii. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologisme. Vezi definitia »

DIVIZIONÍSM s. n. poantilism. (< fr. divisionnisme) Vezi definitia »