a fi mai cu moț expr. a fi lăudăros / înfumurat. Vezi definitia »

POHÁNȚ s. m. v. pahonț. Vezi definitia »

scârbéț, -eáță, adj. (înv.) 1. care provoacă scârbă; dezgustător, grețos, respingător. 2. îngrozitor, înfiorător. Vezi definitia »

cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin. Vezi definitia »

conț (-ți), s. n. – 1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din sl. kǫsŭ. Vezi definitia »