Definita cuvantului conț
conț (-ți), s. n. – 1. Bucată, crîmpei, fragment. – 2. Teanc de cinci foi de hîrtie. Mag. konc (Miklosich, Lexicon, 329; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 120), din sl. kǫsŭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu conț
CLĂBẮȚ, clăbéțe s. f. Căciulă din blană de oaie. (din sb. klobuc = căciulă) Vezi definitia »
BISTREȚ, com. în jud. Dolj, pe malul L. Bistreț; 5.204 loc. (1991). Cherhana. Două așezări getice (sec. 6 î. Hr.) și mare castru roman de pămînt, situat pe malul Dunării (sec. 2-3). Vezi definitia »
JELȚ s. n. v. jeț. Vezi definitia »
BRĂDÚȚ, brăduți, s. m. Diminutiv al lui brad; brădișor, brăduleț, brădui. – Brad + suf. -uț. Vezi definitia »
șpirhólț s.n. (reg.) lemn subțire. Vezi definitia »