NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos]. Vezi definitia »

INUNDÁBIL, -Ă, inundabili, -e, adj. Care poate fi inundat, care e supus inundării sau în pericol să fie inundat. – Din fr. inondable. Vezi definitia »

INIMITÁBIL, -Ă adj. care nu se poate imita. (< fr. inimitable) Vezi definitia »

MEZOFÍL s.n. Țesut cuprins între cele două membrane exterioare ale frunzei, care conține clorofila. // adj. (Despre organisme) Care se dezvoltă la temperatură moderată (între 10 și 45 Vezi definitia »

DOZÁBIL, -Ă adj. care se poate doza. (< fr. dosable) Vezi definitia »