sfântuléț, sfântuléți, s.m. (pop.) 1. sfințișor. 2. om fățarnic. Vezi definitia »

hâțúț, hâțúți, s.m. (reg.) purceluș înțărcat de câteva zile. Vezi definitia »

SEMÉȚ, -EÁȚĂ, semeți, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Mândru, falnic, măreț; trufaș, sfidător, obraznic. ◊ (Adverbial) Privește semeț. 2. Îndrăzneț, curajos; plin de avânt, de elan; avântat. [Var.: (reg.) suméț, -eáță adj.] – Cf. sl. sŭmĕti. Vezi definitia »

clefuștéț s.n. (mai ales la pl.) (reg.) mărunțișuri în dezordine, lucruri fără valoare. Vezi definitia »

MISTRÉȚ, -EÁȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius. Vezi definitia »