ștrapáț, ștrapáțuri, s.n. (reg.) 1. muncă, osteneală; alergătură. 2. (în loc. adj.) de ștrapăț = a) (despre oameni) de corvoadă; b) (despre obiecte) de dârvală. Vezi definitia »

struț (-ți), s. m. – Pasărea cea mai mare din ordinul alergătoarelor (Struthio camelus). – Var. ștruț. Megl. ștruș. Lat. struthius, poate direct în megl. (Capidan, 278), și în rom. prin it. struzzo, sb. struc (Pușcariu 1662; Tiktin). Îm sec. XVIII, struțocamil, s. m. (struț), din gr. στρουθοϰάμηλος. Vezi definitia »

PĂIÚȚ, păiuțe, s. n. 1. Păiuș (1). 2. (Reg.) Băț de chibrit. – Pai + suf. -uț. Vezi definitia »

PREPÚȚ, prepuțuri, s. n. Cută a pielii care acoperă partea anterioară a penisului. [Var.: prepúțiu s. n.] – Din lat. praeputium, fr. prépuce. Vezi definitia »

polț, polțuri, s.n. (reg.) poliță; etajeră. Vezi definitia »