SLOVÁC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Slovacia. ◊ (s. f.) limbă slavă vorbită de slovaci. (< fr. slovaque) Vezi definitia »

ABÁC, abace, s. n. 1. Instrument alcătuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) și care este folosit la efectuarea unor calcule aritmetice. 2. Tabel sau diagramă care permite rezolvarea imediată a unor calcule. – Din fr. abaque, lat. abacus. Vezi definitia »

cartác, cartáce, s.n. (reg.) instrument pentru tras tencuiala udă; drișcă, dreptar, mistrie. Vezi definitia »

sac, saci Vezi definitia »

coinác (-ce), s. n. – 1. Articulație în general. – 2. Gleznă. – 3. Zar. – 4. Sfoară de care se leagă o greutate sau o piatră, și care se folosește la pescuit sau pentru a coborî zmeul. – 5. Contragreutate. – 6. Membru viril. – 7. Flăcău, june. Tc. kainak „articulație” (Șeineanu, II, 141), cf. bg. kojnak și coi. Vezi definitia »