HÉRSĂ s. f. grilă din fier sau din lemn armat, culisantă, care protejează poarta unei cetăți. (< fr. herse) Vezi definitia »

CARÚNCULĂ s.f. Mică formație anatomică, proeminentă, colorată de obicei în roșu; nodul. [< fr. caroncule, engl. caruncula, cf. lat. caruncula – bucățică de carne]. Vezi definitia »

ierúgă (ierúgi), s. f. – Canal, jgheab de moară. – Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s. n. (șanț, canal de irigație), care provine direct din tc., cf. rus. erik, și poate de la iar, s. n. (braț al unui rîu care a secat), din tc. sau bg. jar, și de la iarc, s. n. (Banat, șanț), din sb. jarak. Vezi definitia »

CORDONÉTĂ s. f. 1. cordon mic. 2. șiret foarte fin de mătase, aur sau argint, folosit în broderie. (< fr. cordonnet) Vezi definitia »

BĂLĂȘTIOÁGĂ, bălăștioage, s. f. (Reg.) Băltoagă. – Et. nec. Vezi definitia »