CARACTERÍSTIC, -Ă I. adj. care constituie trăsătura distinctivă a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. însușire tipică predominantă, proprie unei ființe, unui lucru, fenomen etc. 2. partea întreagă a unui logaritm. 3. curbă reprezentând variația unei mărimi importante a unui sistem fizic sau tehnic în funcție de un anumit parametru. ◊ mărime, element care determină, dintr-un anumit punct de vedere, modul de funcționare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trăsătură cantitativă comună a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caractéristique) Vezi definitia »

AROMÁTIC, -Ă adj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică. (< fr. aromatique, lat. aromaticus) Vezi definitia »

ULTRAROMÁNTIC, -Ă adj. (Ironic) De un romantism exagerat. [< ultra- + romantic]. Vezi definitia »

SÉMNIC, sémnice, s. n. (Var.) Zemnic. (din bg. zimnik < sl. ziminŭ = de iarnă) Vezi definitia »

ILÓGIC, -Ă adj. Lipsit de logică; nelogic. [Cf. fr. illogique]. Vezi definitia »