DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se află într–un raport de disjuncție. ◊ propoziție disjunctivă (și s. f.) = propoziție coordonată care se găsește într–un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus) Vezi definitia »

PREDICTÍV, -Ă adj. care permite a prevedea anumite lucruri pornind de la elemente cunoscute, conținute în acestea. (< fr. prédictif, engl. predictive) Vezi definitia »

EFUZÍV, -Ă adj. (Geol.) Vulcanic. ◊ Rocă efuzivă = rocă magmatică întărită la suprafața scoarței Pământului. [< fr. effusif, cf. lat. ex – din, fundere – a se revărsa]. Vezi definitia »

GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif) Vezi definitia »

cauzatív¹ (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve Vezi definitia »