COLECTÚRĂ s. f. oficiu de procurare a cărților necesare bibliotecilor. (< germ. Kollecktur) Vezi definitia »

NUVELÍCĂ, nuvelici, s. f. (Rar; ir.) Diminutiv al lui nuvelă (1). – Nuvelă + suf. -ică. Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite. Vezi definitia »

GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă). Vezi definitia »

PROCAÍNĂ s. f. substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. (< fr. procaïne) Vezi definitia »