BRETÉLĂ s. f. 1. sistem de ramificație din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale. ◊ șosea, alee ocolitoare; centură. 2. (mit.) porțiune de șant care leagă două poziții de apărare succesive. (< fr. bretelle) Vezi definitia »

ASPIRÍNĂ (‹ germ., fr. {s}, gr. a- „fără” + lat. spiraea [ulmaria] numele unei plante) s. f. Acid acetilsalicilic utilizat ca medicament cu efect antipiretic, analgezic și antiinflamator. Preparat în 1869 de A. Gerhard. Vezi definitia »

corlátă¹, corláte, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. îngrăditură sau colibă pentru vite. 3. împletitură de formă bombată care se așază pe car când se transportă snopi sau fân; loitre, șuiană. 4. poliță în jurul cuptorului pe care se țin vase de bucătărie și alte lucruri mărunte; prichici, rapt, tăpșan. 5. parapet, rampă, balustradă. 6. ramă pe care se întinde postavul ca să se usuce. 7. bancă, scaun. 8. scândură de gard; lăturoi, răzlog, țăpușă; gard făcut din aceste scânduri. 9. (la pl.) dependințele casei țărănești. 10. spalier pentru viță de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care stă coșul casei. Vezi definitia »

ISALOBÁRĂ s.f. v. izalobară. Vezi definitia »

NEUROLÍZĂ s.f. Distrugere a țesutului nervos. [< fr. neurolyse, cf. gr. neuron – nerv, lysis – desfacere]. Vezi definitia »