ȚÁNDĂRĂ, țăndări, s. f. Bucățică (subțire și lunguiață) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; așchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) țandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) țándură, țândără s. f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra. Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a se descompune într-un timp foarte scurt dezvoltând gaze sub presiune mare. – Fr. brisance. Vezi definitia »

EOPLÁSMĂ s. f. substanță primitivă ipotetică, anterioară protoplasmei. (< fr. éoplasme) Vezi definitia »

CIOROPÍNĂ, cioropine, s. f. (Peior.; pop.) Țigan. – Cf. cioroi și arap. Vezi definitia »

MĂRGELÚȚĂ, mărgeluțe, s. f. Mărgelușă (1). – Mărgea + suf. -uță. Vezi definitia »