ALEATORÍSM s.n. 1. Procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător al configurației finale a structurii, stimularea interesului și a imaginației spectatorului. 2. (Muz.) Curent conform căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății ce se acordă interpretului în recrearea sa. [Pron. -le-a-. / < fr. aléatorisme]. Vezi definitia »

CHIETÍSM s. n. Doctrină mistică care susține că perfecțiunea creștină constă în dragostea față de Dumnezeu și în liniștea inactivă a sufletului. [Pr.: chi-e. – Var.: cvietísm s. n.] – Din fr. quiétisme. Vezi definitia »

SUPRANATURALÍSM s.n. Formă excesivă a naturalismului. [După fr. surnaturalisme]. Vezi definitia »

TARANTÍSM s.n. (Med.) Manifestare isterică convulsivă, atribuită mușcăturii de păianjen. [< it. tarantismo]. Vezi definitia »

TRIPARTÍSM s.n. (Liv.) Coaliție guvernamentală formată din trei partide politice. [< fr. tripartisme]. Vezi definitia »