ORBÍTĂ s.f. 1. Traiectorie închisă a unui corp ceresc. ♦ (Mec.) Traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron. 2. Cavitate osoasă a craniului în care este așezat ochiul. 3. (Fig.) Sferă de activitate; sferă de influență. [< fr. orbite, cf. it. orbita]. Vezi definitia »

FOTOSINTÉZĂ s.f. (Fiz.) Sinteză a unei substanțe făcută prin acțiunea luminii. [< fr. photosynthèse, cf. gr. phos – lumină, synthesis – unire]. Vezi definitia »

COPERTÍNĂ s. f. element de construcție cu suprafață plană, care acoperă de obicei o ieșire. (< it. copertina) Vezi definitia »

AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Fr. amide. Vezi definitia »

FANTÓMĂ s. f. 1. arătare, nălucă, vedenie; stafie, fantasmă. 2. (fig.) plăsmuire. (< fr. fantôme) Vezi definitia »