PELÓTĂ s. f. 1. perniță în care se înfig ace. 2. (med.) pernă destinată a comprima o parte a corpului, în bandajele herniare. 3. joc sportiv de origine bască, între doi jucători, constând în a arunca o minge de cauciuc brut cu o rachetă (chisteră) într-un perete, de unde, ricoșând și atingând pământul, este reluată și jucată de partener; mingea însăși. 4. barcă de piele, cusută și etanșată cu seu de focă, folosită pe apele interioare ale Americii de Sud. (< fr. pelote, fr. pelota) Vezi definitia »

ALÚRĂ s. f. 1. Fel de a se mișca; mers, umblet; (rar) înfățișare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfășoară o acțiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfășoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure. Vezi definitia »

CARDIOLÍZĂ s. f. îndepărtare chirurgicală a aderențelor pericardice, după rezecția costală. (< fr. cardiolyse) Vezi definitia »

zacherlínă s. f. – Insecticid. Origine necunoscută. Se folosea pînă la 1900; azi ieșit din uz. Poate în legătură cu germ. Zuckerlein „bomboană”. Vezi definitia »

tîrtíță (-țe), s. f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »