ȘTAMPÍLĂ, ștampile, s. f. 1. Instrument format dintr-o placă de cauciuc, de lemn sau de metal fixată pe un mâner, pe care sunt gravate un semn, o inscripție sau o emblemă, cu care se ștampilează acte, mărfuri, obiecte etc. 2. Semn, inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a-i da valabilitate, pe mărfuri sau pe corpul animalelor, pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc.; sigiliu. [Var.: stampílă s. f.] – Din fr. estampille. Cf. it. stampiglia. Vezi definitia »

CHELĂREÁSĂ, chelărese, s. f. Soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar; chelăriță. – Chelar + suf. -easă. Vezi definitia »

ENTEROCOLÍTĂ s.f. Inflamație a intestinului subțire și a colonului. [< fr. entérocolite]. Vezi definitia »

prosinghílă s.f. sg. (reg.) vreme rea. Vezi definitia »

TABACHÉRĂ s.f. (Arhit.) Ferestruică situată în planul acoperișului, care permite luminarea și aerisirea podului sau a unei mansarde. [După fr. (fenêtre à) tabatière]. Vezi definitia »