monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque. – Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste. Vezi definitia »

EPÁRH s. m. 1. titlu de prefect în Bizanț. 2. conducător, șef al unei eparhii; episcop. (< fr. eparque, gr. eparkhos) Vezi definitia »

ARHIERÁRH, arhierarhi, s. m. Cel mai mare în rang dintre ierarhi. [Pr.: -hi-e-] – Arhi- + ierarh. Vezi definitia »

TOXÁRH s.m. (Ant.) Comandant al unei trupe de ostași înarmați cu arcuri, care apărau orașele de jafuri și recoltele de distrugere. [< fr. toxarches]. Vezi definitia »

TAXIÁRH s. m. (în Grecia antică) comandant al unei unități de infanterie. ◊ comandant al unui corp de cavalerie sau al unei unități navale. (< fr. taxiarque, gr. taxiarkhos) Vezi definitia »