ipodiácon, ipodiáconi, s.m. (înv.) subdiacon. Vezi definitia »

TELEFÓN s.n. 1. Telecomunicație constând în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor folosite în acest scop. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor, cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul telefonului (2) unui abonat. [< fr. téléphone, cf. gr. tele – departe, phone – sunet]. Vezi definitia »

ARHEGÓN, arhegoane, s. n. (Bot.) Organ feminin de reproducere, caracteristic pentru mușchi, ferigi și gimnosperme. – Din fr. archégone. Vezi definitia »

LEXICÓN s.n. Dicționar. ♦ Dicționar tehnic sau enciclopedic, de obicei în mai multe volume, cuprinzând cunoștințe de orientare din anumite domenii; enciclopedie (a unui domeniu). [Pl. -oane. / < lat. lexicon]. Vezi definitia »

CRUTÓN s.n. (Franțuzism) Coajă (de pâine), coltuc, mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, servind la supe și la creme. [< fr. croûton]. Vezi definitia »