Definita cuvantului tefilin
TEFILÍN s. n. obiect la evrei din două cutiuțe pătrate din piele care conțin pasaje din scriptură scrise pe bucățele de pergament, purtate pe brațul stâng și pe cap în timpul rugăciunilor de dimineață din zilele lucrătoare; filacteră. (< fr. tephilin)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu tefilin
CERVÍN, -Ă, cervini, -e, adj. (Rar) Asemănător cerbului. – Din fr. cervin. Vezi definitia »
șéștin, -ă, adj. (reg.; despre suprafețe de pământ) plan, neted, drept. Vezi definitia »
DIN prep. I. (Cu sens local) 1. (Introduce un atribut care arată locul unde se află cineva sau ceva, unde se întâmplă ceva) Oglinda din perete. 2. (Introduce un complement care arată punctul de plecare) A ieșit din casă. ♦ (În corelație cu prep. „în”, arată succesiunea în spațiu de la un loc la altul de același fel) Sărea din piatră în piatră. 3. (Introduce un complement sau un atribut care arată originea, proveniența) Medicament extras din plante.Din jos de... = mai jos de...; dincolo de... Din sus de... = mai sus de... II. (Cu sens temporal) 1. (Introduce un complement care arată momentul existenței, timpul când se petrece o acțiune) Îl striga din mers. 2. (Introduce un complement care indică punctul de plecare în timp) Din tinerețe. III. (Cu sens partitiv) Dintre. Într-una din zile. IV. (Introduce un complement de cauză) A greșit din neglijență. V. (Introduce un complement de mod) Povestește din amintire. VI. (Introduce un complement instrumental) Bate din palme. VII. (Construcția prepozițională indică materia din care este făcut un lucru) Mămăligă din făină necernută. VIII. (Introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri. al unei schimbări) Ei fac din noapte zi. IX. (Pop.; introduce un complement de relație) În ce privește, în privința. Din glume îi întrece pe toți.De4 + în. Vezi definitia »
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin. Vezi definitia »
BLAJÍN, -Ă, blajini, -e, adj. (Adesea fig.) Blând, omenos, pașnic. ♦ (Despre fizionomia, firea, manifestările oamenilor) Care exprimă bunătate, blândețe. ♦ (Substantivat, f. pl. art.; mitol. pop.) Ființe blânde și evlavioase care trăiesc departe de lume, pe apa Sâmbetei. – Din sl. blažĕnŭ. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z