TRAHEOSCOPÍE, traheoscopii, s. f. Examen radiologic al traheii (1). [Pr.: -he-o-] – Din fr. trachéoscopie. Vezi definitia »

ESOFAGOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere anormală a peretelui esofagian, provocată de acțiunea sucului gastric în urma vomismentelor frecvente. [Gen. -iei. / < fr. oesophagomalacie, cf. gr. oesophagos – esofag, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

CHIMIATRÍE s.f. Teorie medicală învechită potrivit căreia acțiunile psihice se datorează unor reacții chimice. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. chimiatrie]. Vezi definitia »

GLOTOLOGÍE s.f. (Italienism) Dialectologie. ♦ Lingvistică; teoria limbii. [Gen. -iei. / < it. glottologia]. Vezi definitia »

COABITÁȚIE s. f. coabitare. (< fr. cohabitation, lat. cohabitatio) Vezi definitia »