ATRIBÚȚIE s.f. Competență, autoritate care se exercită într-o anumită sferă de activitate; sarcină, obligație, însărcinare. [Gen. -iei, var. atribuțiune s.f. / cf. fr. attribution, lat. attributio]. Vezi definitia »

PENTALOGÍE s. f. 1. serie de cinci opere literare având o idee și personaje comune. 2. (med.) apariția simultană a cinci elemente, asocierea a cinci simptome. (< engl. pentalogy) Vezi definitia »

HIPERCLORHIDRÍE s.f. (Med.) Creștere a cantității de acid clorhidric din sucul gastric. [Gen. -iei. / < fr. hyperchlorhydrie]. Vezi definitia »

ZGẤTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec. Vezi definitia »

GIUVAIERGERÍE, (2) giuvaiergerii, s. f. 1. Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. 2. Atelierul sau prăvălia giuvaiergiului. [Pr.: -va-ier-] – Giuvaiergiu + suf. -ărie. Vezi definitia »