NUCÉLĂ s.f. (Biol.) Partea centrală a ovulului unei plante fanerogame, în care se află sacul embrionar. [< fr. nucelle]. Vezi definitia »

COÁFĂ s. f. 1. pânză, țesătură ușoară purtată odinioară de femei; scufie purtată de călugărițe. 2. înveliș destinat a proteja unele mecanisme sau ogiva unor proiectile. (< fr. coiffe) Vezi definitia »

BLEFAROFIMÓZĂ s.f. (Med.) Micșorare a deschiderii fantei palpebrale. [< fr. blépharophimosis, cf. gr. blepharon – pleoapă, phimosis – închidere]. Vezi definitia »

HEMOLEUCOGRÁMĂ s. f. analiză de laborator constând în notarea hematiilor și a leucocitelor. (< fr. hemo-léucogramme) Vezi definitia »

CATAPÚLTĂ, catapulte, s. f. 1. Mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului. 2. Dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus. 3. Dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol. – Din fr. catapulte, lat. catapulta. Vezi definitia »