DEBONÁR, -Ă adj. (Franțuzism) Blajin, indulgent, foarte slab. [< fr. débonnaire]. Vezi definitia »

MUZOÁR s.n. (Constr.) Parte terminală a unui mol; cap de dig. [Pron. -zo-ar, var. musoar s.n. / < fr. musoir]. Vezi definitia »

KILOVÁR, kilovari, s. m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru puterea reactivă, egală cu o mie de vari. [Abr.: kVAR] – Din fr., engl. kilovar. Vezi definitia »

chelár (chelári), s. m. – Majordom, intendent, persoană care deținea cheile cămării unei gospodării boierești. Gr. ϰελλάριος (Murnu), în parte prin intermediul sl. kelarĭ. La origine este lat. cellarium (cf. it. cellaio, fr. cellier), care, prin intermediul ngr. ϰελλάρι(ον), a dat și chelar, s. n. (cămară, depozit de provizii), cf. celar. Cuvîntul gr. a trecut în tc., bg. kiler, de unde dubletul rom. chiler, s. n. (cămară). – Der. chelăriță, s. f. (soția chelarului; femeie care îndeplinea funcția de chelar); chelărie, s. f. (îndeletnicirea de chelar). Vezi definitia »

TRILOCULÁR, -Ă adj. (bot., anat.) cu trei locuri sau loje. (< fr. triloculaire) Vezi definitia »