HOMOCÉNTRU, homocentre, s. n. (Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var.: omocéntru s. n.] – Din fr. homocentre. Vezi definitia »

LEUCOMÉTRU s. n. fotometru pentru determinarea gradului de alb al unor substanțe fibroase. (< germ. Leukometer) Vezi definitia »

zấmbru / zímbru² (arbore) s. m., art. zấmbrul / zímbrul; pl. zấmbri / zímbri, art. zấmbrii / zímbrii Vezi definitia »

HIDROCÉNTRU, hidrocentre, s. n. Regiune geografică bogată în ape și energie hidraulică. – Din fr. hydrocentre. Vezi definitia »

ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Vezi definitia »