TAUTOFONÍE, tautofonii, s. f. Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie. Vezi definitia »

AUTOINDÚCȚIE s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction. Vezi definitia »

POGRIBÁNIE s. f. v. pogrebanie. Vezi definitia »

XENOMORFÍE s.f. Proprietate a unui mineral de a se prezenta și sub altă formă cristalografică decât cea obișnuită, datorită mineralelor înconjurătoare, formate mai de timpuriu; xenomorfism. (din fr. xénomorphie) Vezi definitia »

MACROMASTÍE s. f. dezvoltare excesivă a mamelelor. (< fr. macromastie) Vezi definitia »